Detalii

Măcin (în turcă Maçin) este un oraș în județul Tulcea, Dobrogea, România. Are o populație de 8.245 de locuitori.[2]

În localitatea Măcin funcționează o parte a Administrației Parcului Național Munții Măcinului.

Așezare geografică

Orașul Măcin este situat la confluența unităților morfologice fluviul Dunărea cu Munții Măcinului [4][5], se afla situat in partea de nord-vest a teritoriului dintre Dunare si Mare ,in apropierea -12 km-de confluenta dintre Dunarea Veche si cea Noua-punctul Smardan-in parte estica a acestuia,altitudinea medie de 40 m, în vecinătatea Dunării Vechi la vest și a Munților Măcinului (Culmea Pricopanului) la est și nord-est. [6] Este situat la 45grade15`latitudine nordica si 28 grade10`longitudine estica,strajuit in partea de NE de varful Suluc cu o altitudine de 364 m,la SE de vestitele cariere de piatra de la Turcoaia si Iacob-Deal,la V de Dunarea Veche,iar la NV de culmea Urliga.Relieful orașului Măcin se compune din trei forme de relief principale: Munții Măcinului, câmpia marginală și Lunca Dunării.[4] Are acces rutier pe Dunare sau terestru catre Smardan,Braila rutiera in partea de E dinspre Brăila (punctul de trecere cu bacul de la Smârdan), Galați (punctul de trecere cu bacul de la I.C.Brătianu), Tulcea (șoseaua E87) și Constanța.[6]Catre Greci,Cerna,Tulcea si Constanta fluviala in S.Catre Carcaliu,Turcoaia Peceneaga.

Etimologie

Conform izvoarelor istorice, posibila localizare a "Vicinei" era la Măcin, de unde provenea primul mitropolit al Țării Românești (1359), Iachint de Vicina. Unii istorici, cum ar fi Nicolae Iorga și Gheorghe I. Brătianu, afirmă această ipoteză toponimică. Odată cu cucerirea Dobrogei de către Imperiul Otoman, Măcinul devine sediu al unei garnizoane otomane, centru de colectare și tranzit al produselor destinate aprovizionării Constantinopolului .

Originea indepartata a acestui asezamant poate fi identificata ca fiind in vechiul ARRUBIUM,nume dat de celti in sec.III î.Hr.unui mai vechi asezamant geto-dacic,al carui nume pe limbajul stramosilor nostri daci nu-l cunoastem inca,dar sigur fiinta asezamantul si numele lui - la data venirii celtilor pe aici.Temei in afirmarea celor de mai sus stau referirile la vremurile vestitului si batranului Dromichetes in care se consemneaza:"Corabiile rezistente,caci erau construite din lemnul de calitate al padurilor carpatine si din esentele anume cultivate,in Muntii Macinului".

Demografie

Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Măcin se ridică la 8.245 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 10.625 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (84,55%). Principalele minorități sunt cele de romi (3,89%) și turci (2,35%). Pentru 8,57% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (88,43%), cu o minoritate de musulmani (2,51%). Pentru 8,54% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.

Istoric

Orașul Măcin s-a constituit în apropiere de castrul roman Arrubium, ridicat de romani în vecinătatea unei așezări daco-getice cu nume de origine celtică (de la care a preluat numele). În antichitate, aici a existat un cult al zeului Jupiter Arrubianus, de unde provine numele. Cetatea era cuprinsă în uniunea tribală condusă de Rhemaxos, sau, poate a celei a lui Zyraxes, incluzând și Delta Dunării. După cucerirea Dobrogei de către romani (46 e.n.), Arrubium devine reședința unei unități romane de cavalerie.

În Evul Mediu, orașul poartă numele de Măcin și joacă un rol important în viața economică și administrativă a Dobrogei.

În anul 1388, în timpul voievodului Mircea cel Bătrân (1386-1418), odată cu cucerirea Dobrogei de către Imperiul Otoman, Măcinul a avut un important rol comercial – ca sediu al unei garnizoane otomane, port la Dunăre, punct de vamă și stație pe drumul ce ducea către capitala Imperiului Otoman.

În iarna anilor 1461-1462, Vlad Țepeș conduce o campanie militară împotriva armatei turce peste Dunăre, restabilind controlul românesc asupra Dobrogei.

În toamna anului 1594 și primăvara anului 1595, are loc o incursiune armată a domnitorilor Aron Vodă și Mihai Viteazul, în contextul răscoalei antiotomane a Țărilor Române, în urma căreia fortărețele de la Măcin, Isaccea, Cernavodă, Silistra, Nicopole și Vidin au 
fost cucerite.

Odată cu declanșarea războaielor ruso-turce, Măcinul a fost în mai multe rânduri implicat în acestea. La 11 octombrie 1771, generalul rus Miloradovici, alungă din Măcin oastea otomană condusă de Abdi Pașa, al carui efectiv se ridica la 7 000 de oameni.

La 9 iunie 1877, trupele corpului 14 ale armatei ruse comandat de generalul Zimmerman au început traversarea Dunării în Dobrogea pe la Galați și Reni. Măcinul a fost ocupat la 11 iunie 1877. În timpul acestui război, au avut loc scufundarea cuirasatului turc “Lufti-Djelil”, o importantă navă de război a flotei otomane, de către artileria rusă din Brăila, și atacul din 13-14 mai 1877, când șalupa “Rândunica” comandată de maiorul roman Murgescu, a scufundat pe canalul Măcin canoniera cuirasată ”Hivzi-Rahman”.

În anul 1878, în urma Tratatului de la Berlin care aloca Dobrogea României, la 14 noiembrie 1878 o coloană a armatei române și înalte oficialități ale guvernului de la București treceau pe sub un arc de triumf ridicat la Măcin, marcând un moment al întregirii naționale.