Detalii

Vălenii de Munte este un oraș în județul Prahova, Muntenia, România. La recensământul din 2011 avea 12.257 locuitori.[2] Se află în Depresiunea Vălenii de Munte, pe Valea Teleajenului, la 98 km de municipiul București, la 28 km nord de municipiul Ploiești și la 89 km sud-est de municipiul Brașov. Se întinde pe o lungime de 5 kilometri. În oraș se poate ajunge folosind DN1A București – Ploiești – Brașov. Este atestat documentar ca „târg al săcuienilor” și vamă în secolul al XV-lea, într-o poruncă a lui Dan al II-lea de la 1431. Vălenii de Munte a fost reședința lui Nicolae Iorga, aici găsindu-se în prezent Casa Memorială care poate fi vizitată. Ziua orașului este la 9 mai.

Factorii materiali prielnici de pe Valea Teleajenului au făcut ca omul să fie atras în zonă încă din cele mai vechi timpuri. Cercetările arheologice sau și lucrările întâmplătoare au scos la iveală urme din vechime începând cu paleoliticul mijlociu și continuând cu etapele succesive, mezoliticul și neoliticul.

Istorie

Hanul „La barieră” din Muzeul Satului, București; hanul a fost adus din Vălenii de Munte.
Vălenii de Munte a îndeplinit de-a lungul existenței sale funcțiile unui oraș: capitală de județ, vamă, târg, reședința plaiului Teleajen, centru politic al raionului și cetății de cultură Teleajen.

Localitatea este atestată documentar într-o poruncă a lui Dan al II-lea din 1431. "Drumului Teleajenului" (Văleni - Drajna - Cerașu - Slon - Vârful lui Craiu - Tabla Buții - Vama Buzăului - Brașov) este atestat și el din 1433.

La 1 octombrie 1473, este semnalată prezența lui Ștefan cel Mare la „Cetatea Teleajenului” (poate Homorâciu), unde taie capetele pârcălabilor lui Radu cel Frumos, le ia în robie femeile și dă foc cetății.

În 1573, Alexandru al II-lea întărește fiilor popii Neagoe moșie "peste valea Vălenilor". În 1580, Mihnea Turcitul dă o întărire marelui spătar Albina asupra moșiei Albinari (Ariceștii Zeletin), care ajungea până la hotarul Vălenilor. În 1581, tot Mihnea Turcitu întărește altora ocine în hotarul Berevoieștilor (azi cartier în Vălenii de Munte).

În 1608, Radu Șerban întărește marelui vornic Cernica și soției sale Chiajna satele Predeal Sărari, Văleni și Berevoiești, pe care le împarte jumătate cu mănăstirea de la Grădiște. De la 1645 datează prima mărturie documentară asupra județului Sacueni cu reședința la Vălenii de Munte, de unde se va muta la Bucov în 1781.

În 1684, Miron Costin menționează în cronica sa Vălenii de Munte printre orașele Țării Românești.[necesită citare] La 1794, târgoveții orașului sunt în proces cu egumenii mănăstirii din localitate, pentru regularizarea situației lor pe moșia acesteia. Se menționează în 1794 în documente "târgul domnesc Vălenii de Munte", iar în 1797 existența unui dascăl plătit la școala din Văleni. În 1832, Văleniul număra 518 gospodării (cu 2.590 suflete).

La 1848, Nicolae Bălcescu a recrutat din rândul locuitorilor comisarii de propagandă David Almăjanu, I. D. Petrescu și Ion Gherasim Gorjan.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, Vălenii de Munte era o comună urbană, formată din cătunele Văleni (Târgul-Văleni), Turburea și Valea Gardului, având în total 3.000 de locuitori. Ea era reședința plaiului Teleajen, având farmacie, spital, stație de telegraf și poștă. Atunci se atestă școala în limba greacă de pe lângă catedrala orașului, care funcționa la 1830, precum și școala normală, condusă în 1839, de David Almășanu, și la care învățau 139 de copii; în plus, existau o școală de băieți și una de fete. În oraș erau 6 biserici, dintre care sunt menționate în Marele Dicționar Geografic al Romîniei biserica Berevoieștilor, cea a Bărcenilor, catedrala orașului (fostă mănăstire închinată la muntele Athos) și biserica Sf. Ioan.

Istoricul Nicolae Iorga s-a stabilit aici în 1907, și a deschis, în iulie 1908, Universitatea Populară de Vară.

În 1925, orașul avea 3.723 de locuitori, fiind în continuare reședința plășii Teleajen.[8] În 1950, localitatea a devenit reședința raionului Teleajen, unul din raioanele regiunii Prahova și apoi, după 1952, al regiunii Ploiești. În 1968, a pierdut funcțiile de centru administrativ secundar, după reforma administrativă, devenind unul din orașele județului Prahova, reînființat.

Demografie

Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Vălenii de Munte se ridică la 12.257 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 13.309 locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (94,02%). Pentru 4,97% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (91,32%), cu o minoritate de penticostali (1,53%). Pentru 5,27% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.