Detalii

Iernut, colocvial Ernot, Iernot, (în maghiară Radnót, în germană Radnuten) este un oraș în județul Mureș, Transilvania, România, format din localitatea componentă Iernut (reședința), și din satele Cipău, Deag, Lechința, Oarba de Mureș, Porumbac, Racameț, Sălcud și Sfântu Gheorghe. Orașul este situat în vestul județului, pe râul Mureș, pe DN15 la 2 km de intersecția acestuia cu DN14A.

Localizare

Iernut, parte componentă a județului Mureș, este situat în partea centrală a Podișului Transilvaniei, pe cursul mijlociu al râului Mureș între localitățile Târgu Mureș (30 km) și Luduș (14 km), la latitudine nordică de 46°27′13″ și longitudine estică de 24°14′0″. Altitudinea absolută de 286 de metri se află în zona bisericii romano-catolice. Suprafața orașului este de 106 km2 și ocupă 1,5%-2% din județul Mureș.

Orașul Iernut se găsește pe malul stâng al râului Mureș, pe Drumul Național DN15, respectiv pe Drumul European E60, între Târgu Mureș, Turda și Cluj-Napoca. Nodul rutier al Autostrăzii A3 se află la distanța de 3,6 km de Parcul Central. Comunele învecinate Iernutului sunt: Adămuș, Bichiș, Bogata, Cucerdea, Cuci, Iclănzel, Ogra.

Geografie

Relieful are un aspect tipic deluros, cu unele suprafețe de șes în parte stângă a Mureșului, acestea fiind de fapt terase ale râului Mureș. Cea mai înaltă dintre aceste terase se află și la cea mai mare distanță de localitate, aceasta fiind la Cigașe, la o altitudine de 448m, următoarea terasă de la I.S.C.I.P, de 8-10m, este una de oraș, altă terasă este cea aluvionară și este adesea inundată.

În partea dreaptă a Mureșului există un număr redus de terase, locul acestora fiind luat de versanții cu pante accentuate și/sau chiar abrupte. Între Iernut și Lechința pantele abrupte suferă prăbușiri masive datorate înclinării pantelor și subsăparilor apei Mureșului ducând la un aspect de macro-relief, vegetația lipsind complet. Valea Mureșului are o deschidere largă (3–5 km). Interfluviile sunt rotunjite, afectate de alunecări și rupturi, altitudinea lor maximă fiind de 496m.

Clima din partea de podiș este una continentală, moderată de dealuri și pădure. Localizarea Iernutului în partea centrală a Podișului Transivaniei, străjuit de lanțurile masive ale Carpaților, cu o mare deschidere în partea de NV formează invaziile maselor de aer umed din direcțiile vestice. Carpații Orientali constituie o barieră climatică față de invaziile maselor de aer din E și NE.

Temperatura medie a aerului în timpul anului este de aproximativ 9 grade Celsius. Temperatura medie a lunii ianuarie este de aproximativ -3 grade Celsius, iar cea a lunii iulie este de aproximativ 20 de grade Celsius. Cea mai caldă lună a anului este iulie iar cea mai rece este în ianuarie. Ultimele zile cu temperaturi de 0 grade Celsius apar de obicei la sfârșitul lui aprilie, primele înghețuri apar în octombrie și durează de obicei 190 de zile. Cele mai însemnate cantitați de precipitații cad în luna iunie iar cele mai reduse în martie, rezultând o medie anuală de 627,1 mm. Media cantității de precipitații în luna martie este de aproximativ 26 mm, respectiv 99 mm în luna iunie. Intensitatea vânturilor este redusă și doar vânturile din NV se apropie de 3 m/s.

Istoric

Localitatea este atestată documentar din anul 1257 cu numele de Ranoltu. Pe situl istoric al orașului s-au găsit vestigii ale unei colonii romane. În urma săpăturilor arheologice s-au descoperit fragmente ceramice aparținând epocii neolitice (4500-2500 î.C.). Cele mai vechi documente scrise care s-au păstrat datează din anul 1257. Aici a trăit și Mihai Apafi al II-lea, principe al Ardealului.

În perioada anilor 1461-1700, Iernutul capătă statutul de târg (oppidum-Radnot), un târg de vite care avea centrul în apropierea actualei periferii a orașului.

Primul primar sub guvernare românească a localității a fost Ioan Ghip, participant la primul război mondial și membru al gărzii naționale din Iernut la vremea respectivă. În perioada dintre cele două războaie mondiale, Iernutul a făcut parte din județul Târnava-Mică (interbelic) și a fost reședința Plasei Iernut.

În lunile septembrie-octombrie 1944, în apropierea orașului Iernut, s-au dat cele mai grele lupte de pe teritoriul României din cel de-al doilea război mondial. În aceste lupte și-au pierdut viața circa 11.000 de militari români.

La data de 17 aprilie 1989 localitatea Iernut a devenit oraș. Aici a fost instalată o copie a „Statuii Lupoaicei” („Lupa Capitolina”), simbolul latinității poporului român.

Demografie

La recensământul din anul 1930 au fost înregistrați 2.464 locuitori, dintre care 1.414 maghiari, 826 români, 127 rromi, 84 evrei ș.a. Sub aspect confesional populația era alcătuită din 1.148 reformați, 786 greco-catolici, 310 romano-catolici, 96 ortodocși, 84 mozaici ș.a.

Componența etnică a orașului Iernut

     Români (72,91%)

     Maghiari (12,77%)

     Romi (9,71%)

     Necunoscută (4,41%)

     Altă etnie (0,18%)

Componența confesională a orașului Iernut

     Ortodocși (72,46%)

     Romano-catolici (2,5%)

     Reformați (10,2%)

     Penticostali (3,4%)

     Greco-catolici (3,38%)

     Creștini după evanghelie (1,09%)

     Necunoscută (4,57%)

     Altă religie (2,37%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Iernut se ridică la 8.373 locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 9.523 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (72,91%). Principalele minorități sunt cele de maghiari (12,77%) și romi (9,72%). Pentru 4,41% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (72,46%), dar există și minorități de reformați (10,2%), penticostali (3,4%), greco-catolici (3,39%), romano-catolici (2,5%) și creștini după evanghelie (1,09%). Pentru 4,57% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.