Detalii

Țăndărei este un oraș în județul Ialomița, Muntenia, România. Localitatea reprezintă al patrulea centru urban ca mărime și importanță al județului Ialomița după Slobozia, Fetești și Urziceni.

Așezare

Orașul se află în partea de nord-est a județului, pe malul stâng al râului Ialomița. Este străbătut de șoseaua națională DN2A, care leagă Slobozia de Constanța; din acest drum, la Țăndărei se ramifică șoseaua națională DN21A, care duce spre Bărăganul (județul Brăila; unde se termină în DN21) și șoseaua județeană DJ201, care merge pe malul drept al Ialomiței la Slobozia și mai departe către Ciochina și Coșereni (unde se termină în DN2). Tot lângă Țăndărei, DN2A se intersectează cu șoseaua județeană DJ212, care duce spre sud la Platonești, Movila și Fetești (unde se termină în DN3B) și spre nord la Mihail Kogălniceanu și mai departe în județul Brăila la Berteștii de Jos, Stăncuța, Gropeni și Chiscani (unde se termină în DN21).

Orașul este nod feroviar, aici întâlnindu-se calea ferată Făurei-Fetești cu calea ferată Urziceni-Slobozia-Țăndărei.

Istorie

Țăndăreiul a devenit oraș în anul 1968. Prima atestare documentară datează de la 18 iunie 1594, într-un act emis de Mihai Viteazul. Prima mențiune cartografică a localității se face în harta militară austriacă a Țării Românești, alcătuită între anii 1787-1791, de serviciul topografic al armatei austriece. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, moșia și satul Țăndărei intră în stăpânirea lui Filip Lens, crescut sub protecția lui Ipsilanti și ocupând diferite funcții în administrația Țării Românești.

Cea mai veche împărțire a județului în plasii se cunoaște din anul 1778. Țăndăreiul face parte din plasa Orașul. Odată cu instituirea Regulamentului Organic (1831-1848), organizarea anterioară se modifică și Țăndăreiul face parte din plasa Baltă. Acum are loc separarea puterii administrative de cea judecătorească, problemele administrative ale județului sunt rezolvate de o Cârmuire, iar cele litigioase de Tribunal. Din anul 1859 până în 1864, Țăndăreiul a avut statut de sat în componența căruia intrau câteva cătune.

După aplicarea Legii comunale elaborate de către domnul A.I.Cuza, devine comună, reședința plasii Baltă.În legătură cu populația localității, cea mai veche informație provine din anul 1861, când Țăndăreiul, cu cătunele Câineasca, Strachina și Musteanca avea 261 case și 310 familii. În anul 1874, când primar era Grigore Popescu, comuna avea o populație de 1235 locuitori, fiind una din cele mai mari comune din cele 22 câte avea plasa Baltă. Prin Legea din 01.04.1901, se formează plasa Țăndărei cu reședința la Țăndărei și având arondate 12 comune, administrata de un revizor comunal.Din 23.04.1905, Țăndăreiul va prelua și comunele fostei plasi Iazul. Era administrată de inspectorul comunal C.Pasta, licențiat în drept. În anul 1906, autoritatea locală era reprezentată de primarul Gh.Dobrescu, ajutorul de primar C.Lintis și consilierii Gh.Istate, H.R.Munteanu, I.Toma, V.Constanda, G.B.Șerban și Preda Hagianu.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, Țăndărei avea statut de comună rurală și făcea parte din plasa Ialomița-Balta a județului Ialomița. Ea era formată din satele Țăndărei, Strachina, Cotul-Iepure, Valea Tronii, Câineasca și Nicolești, cu o populație de 2900 de locuitori. În comună funcționau o școală mixtă și o biserică.[4] Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna Țăndărei, cu satele Țăndărei, Strachina și Mihail Kogălniceanu, cu o populație totală de 4431 de locuitori, ca reședință a plășii Țăndărei a aceluiași județ.[5] În 1931, satul Mihail Kogălniceanu s-a separat pentru a forma o comună de sine stătătoare.

În timpul primului război mondial, într-o perioadă foarte grea, comună era condusă de primarul G.R.Marinescu, care a participat la Marea Adunare Națională de la 1 decembrie 1918, la Alba Iulia. Între anii 1930-1940, cu sprijinul primăriei au fost realizate următoarele construcții:- Școala primară din satul Gara;- Cantina școlară din satul Strachina;- Piața din satul Gara;- Grajdul comunal al primăriei;- Clopotnița de la biserica din comuna;- Judecătoria de pace din Țăndărei;Instituțiile administrative existente în localitate în anul 1940 erau:- Pretură;- Primăria;- Judecătoria de pace;- Ocolul agricol regional; - Oficiul P.T.T.R.;- Circumscripția medicală veterinară;- Percepția;- Secția și postul de jandarmi;- Spitalul.În perioada 1938-1944 se realizează electrificarea comunei, o acțiune de mare efort și curaj a primarului Mircea Ionescu.

În 1950, comuna a fost inclusă în raionul Fetești din regiunea Ialomița, apoi (după 1952) din regiunea Constanța și (după 1956) din regiunea București. În 1968, comuna a revenit la județul Ialomița, reînființat, și a primit statut de oraș, unica ei localitate rezultând atunci din contopirea localităților Țăndărei, Strachina și Țăndărei-Gară.

Demografie

Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Țăndărei se ridică la 13.219 locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 12.462 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (65,47%), cu o minoritate de romi (10,86%). Pentru 23,56% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (69,13%), cu o minoritate de penticostali (6,77%). Pentru 23,72% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.