Detalii

SCURT ISTORIC

Orasul Motru nu are o istorie veche, este orasul „fara arhiva”, „fara copilarie”, „fara adolescenta” fiind creatia unui popor liber si harnic. Se afla asezat la jumatatea distantei dintre doua orase vechi ale tarii: Târgu-Jiu si Drobeta Turnu Severin.

Aceste meleaguri dainuie din epoca daco-romana, denumirea râului Motru fiind de origine tracica, geto-dacica, Mutru sau Mutria, dupa istoricul Giurescu, este de origine tracica si exprima apa limpede, curata. in epoca romana gasim „Ad Mutriam”, asezare care se afla in localitatea Catunele, pe Valea Motrului facând legatura intre Dunare si munte.

Cea mai veche asezare datata in hrisoavele Tismanei din 1385 si 1444 este localitatea Plostina, care la sfârsitul secolului XIV-lea facea parte din judetul Jales.

Dupa anul 1450, Plostina a apartinut judetului Mehedinti pâna in anul 1948, an in care tara a fost impartita in regiuni si raioane, Plostina apartinând raionului Baia de Arama pâna la 1ianuarie 1964, iar dupa aceea de raionul Strehaia.

Micul tezaur descoperit la Leurda in 1964, de muncitorii de la Trustul de Constructii si Montaje Miniere cu ocazia saparii unui canal in vederea montarii unui transportor cu banda pentru carbune, atesta existenta poporului in aceste locuri in jurul anilor 196 – 251. Muncitorii au descoperit 26 monede de argint batute in secolul al II-lea si al III-lea e.n. in timpul imparatului roman Septimius Sever, pe timpul atacurilor gotilor si a altor popoare migratoare.

Locuitorii acestei stravechi asezari au suportat din greu obida, exploatarea si clacasia, lucrând pâna in 1863 pe mosia manastirii Tismana, iar dupa aceea pe mosia Statului. Astfel calugarii manastirii Tismana veneau sa ridice zecimala din produsele pamântului aproximativ 435 ani, respectând obligatiile impuse de capeteniile bisericii, la care s-au adaugat si cele cerute de Poarta Otomana.

Rosiuta si Lupoita erau sate de mosneni, oameni care aveau parcele de pamânt fiecare, pentru care plateau dari, fiind denumiti tarani liberi. Analizând documentele vremii, aflam ca Tudor Vladimirescu ia in arenda pe 3 ani mosia, Plostina de la manastirea Tismana.

Locuitorii acestei zone au participat la Rascoala din 1821, inrolându-se ca panduri in frunte cu Pârv, haiduc in oastea lui Tudor Vladimirescu.

De asemenea „Proclamatia de la Izlaz” din iunie 1848 a antrenat locuitorii acestor meleaguri.

Prin Hotarârea Consiliului de Ministrii nr. 1241/1959 privind dezvoltarea industriei carbonifere in tara noastra au inceput primele lucrari de deschiderea minelor.

Rezervele de lignit din Valea Motrului au fost puse in valoare, odata cu realizarea lucrarilor de investitii, incepute in 1960, prin deschiderea in prima etapa a trei mine (Horasti, Leurda, Plostina), apoi prin aparitia Minei Rosiuta si Motru – Vest, iar in 1976, lucrarile de deschidere a Carierei Lupoaia.

Odata cu dezvoltarea cailor de acces, respectiv calea ferata Bucuresti – Timisoara din care, la statia Strehaia, se desprinde o linie secundara cu capatul in orasul Motru, procesul de transport al carbunelui extras s-a imbunatatit considerabil, oferind orasului nostru o dezvoltare dinamica, acesta capatând un profund caracter minier. Astfel orasul Motru ocupa locul doi ca importanta economica si sociala in judetul Gorj.

Interese turistice

Ca si trasee turistice existente pot fi mentionate:

Motru-Tismana-Runcu-Cheile Sohodolului;

Motru-Apa Neagra- Pades-Valea Mare-izvoarele Cernei;

Motru-Pestisani-Hobita;

Motru-Catunele-Bala Bai;

Motru-Baia de Arama-Ponoarele

Vizitarea constructiilor tipice denumite „CULE” din imprejurimile municipiului Motru:

Cula Glogoveanu (anul constructiei – in jur de 1800) la 6 km de Motru pe DN 671B Motru – Baia de Arama, in comuna Glogova;

Cula Cutui (anul constructiei – in jur de 1815) la 10 km de Motru pe DN 67 – Târgu Jiu – Dr. Turnu Severin, in comuna Brosteni;

Cula din satul Ercea, comuna Cazanesti, pe valea râului Cosustea, pe un drum comunal ce se intersecteaza cu DN 67 la jumatatea distantei dintre Dr. Turnu Severin – Motru;

Cula Siacu din comuna Slivilesti (anul constructiei – in jur de 1818), comuna la sud de municipiul Motru.

Vinul este bautura preferata produsa si consumata pe Valea Motrului, nelipsit din meniurile restaurantelor, se bucura de aprecierea tuturor. Cea mai apropiata podgorie de municipiul Motru este Corcova (la 15 km distanta de Motru) unde se pot degusta: Muscat Ottonel care se asorteaza perfect cu friptura de porc, Corcovin (un vin specific zonei, cu proprietati curative, asemanator cu bitterul suedez). Se pot degusta vinuri deosebite si in podgoriile particulare in care soiurile de struguri traditionale dau nastere la vinuri deosebit de apreciate. Deseori se utilizeaza si mustul, inainte de fermentare, cu nuci, mâncaruri de pui sau pastrama cu mamaliguta.

Obiceiurile culinare ale acestei zone s-au pastrat in timp cunoscând modificari si perfectionari de-a lungul vremurilor. Astfel s-a pastrat, de exemplu, tehnica pregatirii bucatelor „la test” in oale de pamânt sau pregatirea saramurii de pui (o supa cu carne de pui prajita la gratar). in bucataria zonei se prepara multe ciorbe de legume, pui, porc, carne de vânat si vacuta, deosebit de apreciate fiind ciorbele de burta, ciorbele acrite cu zeama de varza sau suc de rosii si multa verdeata (cu predilectie patrunjelul si cimbrul) sau ciorba de peste se utilizeaza foarte mult salatele, hreanul si usturoiul. Preparatele specifice zonei sunt tochitura olteneasca, cârnatii oltenesti, mititei la gratar, sarmale in foi de varza, frigarui, purcel la tava, drob de miel, saramura de peste.

Traditii si obiceiuri:

Frecventarea slujbelor religioase la biserici, intrunirile cu ocazia sarbatorilor religioase, organizarea de nunti , botezuri si inmormântari.

Nedei, hramuri, hore, obiceiuri de peste an, descântece, blestemul, cântece populare si strigaturi.

Din documentele vremii reiese ca locuitorii satelor apartinatoare orasului Motru au fost agricoli, crescatori de vite, pomicultori, obiceiuri specifice contextului geografic. Aceste obiceiuri la dictionare au fost imbinate, in ultima perioada cu noua profesie – minerit.

Locuitorii sunt priceputi in agricultura, minerit si meserii gospodaresti (daltuitori in lemn, zugravi, zidari, tâmplari, dogari, constructori de case). Femeile au fost vestite in tesaturi (chilimuri, covoare, velinte, carpete, etc.). S-au prelucrat cergi de cânepa, saci si dimie din lâna. in arta tesutului s-au realizat fete de mese, prosoape, peschire, perdele, cârpe de borangic utilizând fire subtiri de in, cânepa, bumbac si borangic.