Detalii

Date despre Năvodari

Situat pe istmul dintre Lacul Taşaul şi Lacul Siutghiol, oraşul Năvodari se află la o distanţă de 10 de km de municipiul Constanţa şi beneficiază de o plajă întinsă şi de un climat marin bogat în aerosoli.Suprafaţa administrativă a oraşului Năvodari este de 7031.82 ha.

Orașul Năvodari este situat în zona centrală a județului Constanța, pe malul de sud al lacului Tașaul și pe grindul dintre acesta și lacul Siutghiol. Se află la o distanță de 15 km de municipiul Constanța, având ca vecini la nord – Lacul Tașaul și satulSibioara, la sud – Lacul Siutghiol și stațiunea Mamaia, la vest – comuna Lumina, iar la est – Marea Neagră.

Scurtă Descriere

Oraşul Năvodari s-a dezvoltat în jurul platformei industriale Petromidia, cea mai mare rafinărie din sud-estul Europei. Rafinăria şi întreaga platformă industrială sunt deservite de portul Midia Năvodari proiectat şi construit pentru acest tip de activitate.
De asemenea, în ultima perioadă, oraşul Năvodari s-a remarcat ca un reper turistic şi rezidenţial important la nivel regional. În acest sens, un major punct de atracţie al oraşului Năvodari îl reprezintă complexul de tabere, considerat a fi cel mai mare din sud-estul Europei, cu o capacitate de peste 4800 locuri de cazare.

Istoric

Cele dintâi dovezi ale existenței unor comunități pe pământul Dobrogei aparțin mousterianului (paleoliticului mijlociu, cca 100 000-35 000 î.Hr.). Perioada aceasta corespunde cu sfârșitul celei de-a treia interglaciații (Riess-Wurm) și cu prima parte a glaciațiunii următoare (Wurm), fenomene care au avut urmări importante asupra florei și faunei dobrogene, asupra vieții și activității oamenilor.
În perioada feudală, pe ruinele romano-bizantine de la Cap Midia s-a dezvoltat cetatea Zanauarda, fapt care vine să demonstreze continuitatea locuirii pe teritoriul administrativ actual al orașului Năvodari. Acest lucru indică și o circulație intensă și un schimb activ economic și comercial, folosindu-se căile navigabile marine și scurgerea naturală a lacului Tasaul în mare.
Prima atestare documentară este din timpul administrației otomane, când localitatea apare menționată în anul 1421 cu numele de Caracoium (nume derivat din cuvintele turcești kara și koyum, traduse prin oaia neagră) denumire care a devenit ulterior Carachioi (de la cuvintele turcești kara koy, însemnând „satul negru”).
După obținerea independenței de stat a României în anul 1877, au avut loc schimbări majore în viața social-economică a zonei. În acea perioadă satul Caracoium din plasa Kustenge (Constanța) aparținea la început de comuna Cicârcic (azi, satul Sibioara), apoi de comuna Cogealia (azi, comuna Lumina) figura doar cu 317 familii ce se ocupau cu agricultura, pescuitul, creșterea animalelor și în mai mică măsură cu negustoria și alte meserii.
În anul 1927 denumirea satului Carachioi este schimbata cu aceea de Năvodari, iar după cinci ani, la 15 august 1932, localitatea este recunoscută comună.
Evoluția urbanistică, trecerea de la cadrul rural la structura urbană se produce dupa cel de-al Doilea Război Mondial, mai cu seamă începând din 1949-1950, moment în care dezvoltarea economică și industrială, transformă localitatea într-un însemnat centru muncitoresc.
În anul 1954 începe construcția Uzinei de superfosfat și acid sulfuric (U.S.A.S), care a intrat în funcțiune cu prima linie în 1957, aceasta deschizând drumul industrializării zonei și creșterii numărului populatiei (în anul 1968 populația localității Năvodari depășea 6500 de locuitori). Astfel, prin Legea 2/20 decembrie 1968, localitatea Năvodari a fost declarată oraș, având în subordine administrativă localitatea Mamaia Sat. Procesul de urbanizare a cunoscut o evoluție continuă, rezultând o imagine cu personalitate a localității.
Construcția Combinatului Petrochimic Midia-Năvodari și ulterior a Canalului Poarta Albă-Midia Năvodari a dus la o explozie demografică în anul 1983, când populația a ajuns la 26.000 locuitori.

Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Năvodari se ridică la 32.981 de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 32.390 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (89,46%), cu o minoritate de ruși lipoveni (1,69%). Pentru 6,48% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (88,1%), dar există și minorități de musulmani (1,62%) și romano-catolici(1,13%). Pentru 6,52% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.