Detalii

Cernavodă (în antichitate: Axiopolis (greacă: Ἀξιούπολις), bulgară: Черна вода (Cerna voda), turcă: Boğazköy) este un oraș în județul Constanța, Dobrogea, România. Are o populație de 19.458 locuitori. Este la o distanță de 59 km de municipiul Constanța. Localitatea are o poziție privilegiată prin situarea sa pe malul drept al brațului Dunărea Veche, în punctul de contact cu fluviul Dunărea. Este considerat a fi un nod de transport de interes national, avându-se in vedere magistralele de transport rutier, fluvial si feroviar care trec prin Cernavoda. Orașul are port la Dunăre, iar în apropiere se află Centrala nucleară de la Cernavodă, singura centrală de acest tip (CANDU) din România. Sunt izvoare[care?] potrivit cărora orașul a fost reconstruit de legendarul domn muntean Negru Vodă, astfel ar putea proveni numele său cerna (cernîi) în slavonă însemnând negru.[5] O altă versiune este că denumirea vine din slavonă având semnificația de apa neagră.[5] În favoarea acestei ipoteze ar pleda faptul că, multă vreme, numele ― uzual și oficial ― al localității a fost „Cernavoda“ (ultima literă fiind a, nu ă), acesta fiind însă înlocuit, pe nesimțite, de prin anii 1960-1970, în uzul curent, apoi și în nomenclatorul oficial al denumirii localităților, cu „Cernavodă“ (se poate presupune aici un fenomen de „etimologie populară“, vorbitorii presupunând că numele ar veni cumva de la vreun „vodă“; există opinia ― azi minoritară, așa-zicând puristă, dar corectă, de fapt ― că „Cernavodă“ ar fi o formă eronată, forma corectă fiind „Cernavoda“). Aceasta se poate corela și cu numele râului Carasu din vecinătate, care în limba turcă are aceeași semnificație de apă neagră.

Istorie

Preistorie

Primele descoperiri aparțin culturii Hamangia (eneolitic timpuriu) - mai multe așezări și o necropolă (cca. 400 de morminte). În anul 1945 au fost descoperite Gânditorul de la Hamangia, alături de perechea sa Femeie șezând datând din a doua jumătate a mileniului V – începutul mileniului IV î.Hr. .

Antichitate

În secolul al IV-lea d.Hr. așezarea a fost reconstruită de romani, la ordinul lui Constantin cel Mare, care au construit aici o cetate. Aici a existat și o episcopie și s-au găsit inclusiv ruine de basilici din secolul IV. În prezent, ruinele cetății sunt un punct de atracție turistică pe Dunăre.

Evul Mediu

În anul 1389 Mircea cel Bătrân alipește Dobrogea, inclusiv Cernavodă, Țării Românești, dar aceasta va intra sub administrarea Imperiului Otoman în anul 1420 timp de peste patru secole și orașul va purta numele de Boğazköy, fiind în această perioadă un mic sat.

În urma Războiului de Independență și a Congresului de la Berlin, Cernavodă revine Regatului României. La sfârșitul anului 1878, localitatea a căpătat rangul de reședință a județului Silistra Nouă. Integrarea Dobrogei în Regatul României a sporit importanța orașului Cernavodă, deoarece Dobrogea asigura ieșirea la mare a statului român. Astfel se construiește Podul de la Cernavodă pentru asigurarea legăturii feroviare directe cu restul țării, iar orașul Cernavodă devine un punct principal de tranzit pe ruta către Constanța ce va deveni principalul port la Marea Neagră.

În Al Doilea Război Mondial , podul construit de Anghel Saligny a fost bombardat și afectat.

Arhitectură industrială

Între 1890 și 1895, inginerul Anghel Saligny a construit aici un pod peste Dunăre și peste brațul Borcea al Dunării. Podul Regele Carol I, (redenumit mai apoi Podul Anghel Saligny), complexul de poduri, în lungime totală de 4087,95 m fiind în acea vreme cel mai lung complex de poduri din Europa. Ultimul piron al podului, turnat din argint, a fost, simbolic, bătut de Anghel Saligny reprezentând încheierea lucrărilor la pod. Mai târziu, la încercarea podului, inginerul A. Saligny a stat într-o barcă, sub pod, în vreme ce pe pod erau puse vagoane încărcate cu rocă, semn al încrederii și garanției.

Demografie

Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Cernavodă se ridică la 17.022 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 18.915 locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (87,59%). Principalele minorități sunt cele de turci (2,7%) și romi (2,23%). Pentru 6,52% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (88,13%), cu o minoritate de musulmani (3,16%). Pentru 6,57% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.