Detalii
Gherla-Scurt Istoric
Teritoriul Gherlei, aflat în zona îmbinării Câmpiei Transilvaniei cu Podisul Somesan, într-un mediu geografic favorabil existentei si dezvoltării unor comunităti umane, a fost locuit din cele mai îndepărtate timpuri fără întrerupere, asezarea fiind o dovadă a unei continuităti permanente, incontestabile.
Cea mai mare parte a orasului actual, se întinde pe a doua terasă a Somesului Mic, până sub Dealul Cărăbăi (7 Cruci), iar spre vest, zona locuită, coboară pe prima terasă si chiar spre lunca Somesului Mic. Valea râului, destul de largă în acest loc, este încadrată la est de o prelungire a dealurilor Sicului, iar spre vest de Dealul Zapodie, ramificatie a zonei de dealuri clujene; spre sud si nord, valea Somesului Mic se deschide larg, uneori, în zile senine putându-se vedea pe linia orizontului de la miazănoapte, culmile Muntilor Tibles.
Pe teritoriul actualului oras Gherla, s-au descoperit urme de viata umană si de activităti economice, în decursul veacurilor pe aceste locuri suprapunându-se diferite civilizatii, începând cu epoca pietrei, continuând apoi cu epoca metalelor, perioada medievală si în zilele noastre.
Din paleolitic si neolitic au fost descoperite (întâmplător sau urmare a unor cercetări arheologice), o serie de unelte din os si din piatră, dintre care amintim aicidoar câteva: răzuitoare, pumnale, cutite, dălti, topoare din piatră slefuite, unele perforate, râsnite, vărfuri de săgeti din silex, greutăti, fusaiole, etc.
Din epoca metalelor au fost descoperite numeroase urme materiale, identificate atât la nivelul epocii bronzului, cât si a fierului: ceramică (o parte restaurată), topoare de tip celt, securi, vârfuri de săgeti si sulite, râsnite, obiecte de podoabă s.a. Din această periodă, au fost localizate cel putin două asezări întinse si fortificate cu sant si val de apărare (ceramica descoperită încadrează cele două situri în epoca bronzului, respectiv Hallstatt).
În partea de sud a orasului, între albia Somesului Mic, Canalul Morii si latura stângă a soselei nationale ce duce spre Cluj-Napoca, s-a aflat un castru roman ce adăpostea unitatea de cavalerie Ala II Pannoniorum. Construită în secolul al II a. Chr. fortificatia făcea parte din sistemul defensiv nordic al Provinciei Dacia, alături de castrele de la Apulum, Potaissa, Căseiu, Târlisua, Porolossum. De-a lungul timpului cercetarea castrului a fost oarecum fortuită (săpături efectuate de amatori sau fortuite-generate de construirea unui combinat de prelucrare a lemnului) si de aceea se stiu relativ putine aspecte privitoare la fazele de amenajare, anul fondării, incinta interioară etc. Totusi materilalele descoperite (cărămizi stampilate, fragmente de arme, unelte din bronz si fier, vase din ceramică, statuete din bronz, inscriptii, monede etc), întâmplător sau prin unele săpături de salvare, permit emiterea unor ipoteze legate de istoricul castrului. Cele mai importante descoperiri rămân totusi Diplomele militare din 123 si 133, care aduc lumină în diverse problematici legate de lăsarea la vatră a veteranilor, împroprietărirea acestora, numele unor oficialităti romane, date despre Dacia Porolissensis, etc.
După parăsirea Daciei de către romani, stirile si informatiile referitoare la perioada prefeudală a asezării de la Gherla sunt lacunare si neverificate; de acea este hazardat să abordăm stiintific un subiect care nu are deocamdată o acoperire argumentată.
Prima atestare a localitătii la care facem referire, datează din anul 1291, când este pomenit satul românesc Gherlahida, din care apoi s-a cristalizat toponimicul Gherla, care s-a păstrat în acestă formă până în zilele noastre. Acestă mentionare documentară apare într-un act emis de regele Ungariei, Andrei al III-lea prin care întăreste lucrătorilor din Ocna Dejului mai multe privilegii.
În prima jumătate a secolului XVI, a fost construită în partea de nord-vest a asezării (lângă satul acum denumit Candia), o cetate regală. Constructia cetătii începută în timpul lui Ioan Zapolya, a fost continuată de către Gheorghe Martinuzzi, care ulterior va deveni guvernatorul Transilvaniei. Fortificatia medievală (cunoscută mai ales sub denumirea de "Cetatea Martinutzzi"), a avut initial un scop strategic bine determinat; de-a lungul timpului, arhitectura clădirii suferă unele modificări, în functie de noile destinatii pe care le impun proprietării ei. Din anul 1785, devine închisoare, statut pe care îl are si astăzi.
Începutul dezvoltării urbane a Gherlei se datorează asezării armenilor pe aceste meleaguri, la sfârsitul secolului XVII si primii ani ai celui următor. Armenii din Gherla sunt originari din Anatolia, unde s-au format ca popor dând nastere unei civilizatii străvechi în care viata pulsa din plin, iar mestesugurile si comertul au cunoscut o mare înflorire. Spre sfârsitul secolului al XVII-lea, armenii veniti din zone Bistritei, cer împăratului Leopold I, dreptul de a se stabilii pe domeniul aloidal al Gherlei si de a construi un oras lângă vechiul târg românesc de aici.
Construirea noului oras a început din partea sud-estică, unde se află azi Biserica Solomon,
Primul edificiu religios al armenilor - Biserica Solomon. Orasul de pe Somes cunoaste un ritm de dezvoltare sustinut, fapt care oglindeste atât prosperitatea economică, cât si spiritul interprinzător al noii populatii stabilite aici.
În a doua jumătate a secolului XVIII si prima jumătate a secolului XIX, se dezvoltă în jurul orasului, în afară de Candia (zona de lângă vechea cetate), alte trei cartiere: Măieriste (spre nord), Cocosvar (în zona de est) si Lăutarilor (în partea nord-vestică). Datorită importantei orasului, generată cu precădere dezvoltării economice, dar si aspectului urbanistic aparte, în 1786 împăratul Iosif al II-lea, îi conferă titlul de "oras liber regesc", acordându-i dreptul de a tine patru târguri anuale si două săptămânale.
Chiar dacă evenimentele de la 1848, au slăbit orasul din punct de vedere economic, prin scăderea nemerică a populatiei armenesti, prin noua organizare administrativă (unirea judetelor Dăbâca cu judetul Solnoc), s-a dat un nou impuls atât ritmului dezvoltării economice, cât si urbanistice al asezării de pe Somes. Remarcabile sunt realizările de ordin economico-social si filantropic, înfăptuite cu sprijinul unor fii alesi ai Gherlei, animati de nobile sentimente umanitare si cetătenesti. Este perioada în care creste numărul de locuinte, este amenajat Parcul Central, sunt deschise scoli românesti si preparandii; este înfiintată Diaceza de Gherla, stabilindu-se tot aici sediul episcopesc român, o citadelă de luptă si afirmare natională si social culturală; sunt construite Orfelinatul de băieti, iar ulterior cel de fete. Cea mai importantă realizare din ultimile decenii ale secolului XIX, cu influente pozitive asupra dezvoltării ulterioare a orasului, a fost inaugurarea liniei ferate care trece prin Gherla (28 septembrie 1881). Între anii 1905-1907, s-a ridicat biserica română amplasată pe strada Bobâlna, clădire monumentală în stil bizantin.
Sfârsitul primului război mondial, a însemnat prăbusirea Imperiului austro-ungar, iar actul de la 1 Decembrie 1918 (la înfăptuirea căruia au contribuit si personalităti locale), a însemnat încadrarea orasului Gherla în structurile economico administrative ale vechiului Regat. Dintre realizările edilitare mai însemnate din perioada interbelică putem aminti: edificarea internatului de fete si a clădirii care adăposteste în prezent posta si telefoanele; podul peste Somes, modernizarea statiei CFR, extinderea si pietruirea unor străzi.
Între anii 1940-1944, Gherla a fost ocupată de armatele hortyste, noul regim ducând o politică de prigoană împotriva unor români din localitate si din împrejurimi.
În octombrie 1944, Corpul de munte român, urmare a unei ofensive generale, a eliberat orasul Gherla, creând la nord de localitate, "capete de pod" care au venit în sprijinul grosului armatelor acum aliate, româno-sovietice.
Instaurarea la putere a regimului comunist, a inaugurat si la Gherla drumul spre lichidarea oricărei forme de opozitie democratică, a drepturilor si libertătilor cetătenesti.
În a doua jumătate a secolului XX, orasul Gherla s-a dezvoltat mult pe măsură ce s-au construit diferite obiective economice în cadrul "procesului de industrializare socialistă". Acest "salt" economic, aparent verticalizat, a însemnat în fond, fortarea unui sector (industria), care până la urmă s-a dovedit a fi falimentar.
Revolutia română din decembrie 1989, a deschis calea democratiei si asa cum s-a petrecut în toată tara, si la Gherla, noile organisme si structuri politico-administrative, fac eforturi pentru a aplica noile reguli ale liberalismului european.
