Detalii

Năsăud (în dialectul săsesc Nassndref, Nassendraf, Nosndref, Nâssendorf, Nâessndorf, în germană Nussdorf, Nussendorf, Nassendorf, maghiară Naszód) este un oraș în județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România, format din localitățile componente Liviu Rebreanu, Lușca și Năsăud (reședința).

Năsăudul are o populație de 9.587 de locuitori (conform recensământului din 2011), cu aproape o mie mai puțin decât la precedentul recensământ din 2002, an când au fost consemnați 10.582 locuitori.

Istoric

Năsăud în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73
Cunoscut ca reședință pentru Districtul Grăniceresc Năsăud, iar mai înainte ca sediu al celui de Al doilea Regiment Românesc (în maghiară Oláh, în germană Wallach) de Infanterie Grănicerească nr. 17, înființat în anul 1762. O bună parte dintre soldații regimentului năsăudean a luptat la Austerlitz și la podul de la Arcole (Areda Venetiei) împotriva armatei franceze conduse de generalul Napoleon Bonaparte. Prin vitejia lor, aceștia și-au câștigat un cunoscut renume în acea vreme, acela de "cătanele negre".

În martie 1849 Năsăudul a fost ars aproape în întregime de insurgenții revoluționari maghiari, mai precis de soldații din regimentele de graniță secuiești, rămânând în picioare doar câteva clădiri aparținând instituțiilor publice. Conform căpitanului Silvestru Tomi (1821-1878) din regimentul grăniceresc, originar din Mocod, s-a dat foc institutului de educație ridicat în 1784 ca școală pentru copiii grănicerilor. Nu a ars decât acoperișul. În noiembrie 1850, perioadă premergătoare desființării regimentului, Năsăudul a fost vizitat de Generalul de Brigadă Ritter von Laiml care, în tinerețe, și-a făcut școala militară în această instituție. Văzând nenorocirea întâmplată, a luat măsuri imediate pentru refacerea acoperișului edificiului afectat.

În data de 19 octombrie 1884 episcopul român unit de Gherla Ioan Sabo a sfințit Biserica Sfântul Nicolae, cunoscută și drept „biserica grănicerilor”, sediul Vicariatului greco-catolic de Rodna.

După primul război mondial (1914-1918), orașul făcea parte din plasa Năsăud, din județul Năsăud (interbelic), o unitate administrativă din Regatul României, succesoare a comitatului Bistrița-Năsăud din Imperiul Austro-Ungar, cu reședința în orașul Bistrița.

Renumitul scriitor interbelic Liviu Rebreanu, originar din Târlișua, sat aparținând Țării Năsăudului, în romanul „Ion”, înfățișează viața Năsăudului și a localităților înconjurătoare, precum satul Vărarea (astăzi, satul Nepos) sau vechiul Prislop (astăzi cartierul năsăudean "Liviu Rebreanu"), loc unde a locuit o perioadă din viața lui.

Orașul are o veche tradiție în învățământ, fiind printre puținele localități în care existau școli confesionale gimnaziale (greco-catolice) cu predare în limba română (actualul Colegiu Național „George Coșbuc” și Școala Gimnazială „Mihai Eminescu”, fostul Liceu Pedagogic sau Școala Normală sau Preparandia), precum și acele „școli triviale”.

Demografie

În 1850 erau 1359 de locuitori dintre care 1236 erau români, 87 germani (sași) și 30 maghiari (1233 greco-catolici, 100 romano-catolici și 25 evanghelici-luterani. În 1900 erau 3142 de locuitori, dintre care 2367 erau români, 565 maghiari și 197 germani (2290 greco-catolici, 463 mozaici, 152 romano-catolici, 127 reformați-calvini, 63 evanghelici-luterani și 38 de ortodocși).

Conform datelor recensământului din 1930 orașul Năsăud avea un total de 3.512 locuitori, dintre care 2.886 erau români, 98 maghiari, 83 de germani, 420 evrei, 31 țigani (2.618 greco-catolici, 425 mozaici, 250 ortodocși, 105 romano-catolici, 62 reformați-calvini, 48 evanghelici-luterani, 1 unitarian). A fost orașul cu cea mai mare pondere confesională catolică (greco-catolică) din România în rândul populației.